Chineji sau chinezi?
Vi s-a întâmplat vreodată să pronunțați chineji? Probabil sună mai bine, dar e greșit.
Forma corectă este chinezi.
La forma de singular chinez se adaugă desinența de plural i specifică substantivelor masculine (bărbat – barbați, băiat – băieți).
Atenție! În scris, dacă forma de plural este articulată hotărât, apar doi i: chinezii (primul i este desinența de plural, iar al doilea i este articolul hotărât).
Alte situații asemănătoare:
japonez – japonezi – japonezii
englez – englezi – englezii
danez – danezi – danezii
olandez – olandezi – olandezii
Scrieți sau scrie-ți
Așa cum v-am obișnuit în alte articole, în titlu ofer două alternative dintre care doar una este corectă. Acesta este un alt caz în care ambele sunt corecte, în contexte diferite.
Când folosim scrieți?
Forma aceasta este corectă când verbul este:
a) la modul indicativ prezent, persoana a II-a, numărul plural: scriu/scrii/scrie/scriem/scrieți/scriu.
b) la modul conjunctiv prezent, persoana a II-a, numărul plural: să scriu/ să scrii/ să scrie/ să scriem/ să scrieți/ să scrie.
c) la modul imperativ, persoana a II-a, numărul plural: Scrieți!
„-ți”- ul buclucaș este în aceste situații doar o desinență care arată că verbul este la persoana a II-a, numărul plural. E valabilă regula în cazul tuturor verbelor. Exemplu: faceți/ să faceți / Faceți!; citiți/ să citiți/ Citiți! etc.
Când folosim scrie-ți?
Forma aceasta se folosește doar când verbul este la modul imperativ, persoana a II-a, numărul singular: Scrie (tema)! Pentru că e tema ta, în acest caz „-ți” este un pronume. Obținem: Scrie-ți tema (ta)!
Alte exemple: Dă-ți cu parfum! Vino-ți în fire!
Aceste situații sunt mai rare, de aceea nu trebuie folosită cratima în exces.
Sunt de evitat catastrofalele: „veni-ți”, „face-ți”, „pleca-ți”, „vede-ți”, „sunte-ți” etc.
Ați și a-ți
Mi s-a lansat o provocare și iată că răspund!
Când folosim ați?
Această formă este verbul auxiliar a avea care intră în structura timpului perfect compus (modul indicativ): ați învățat,ați scris, ați venit, ați citit etc.
Nu apare cratimă în interiorul aceluiași cuvânt simplu. Formele verbului la indicativ perfect compus:
(Eu) am învățat
(Tu) ai învățat
(El / Ea) a învățat
(Noi) am învățat
(Voi) ați învățat
(Ei / Ele) au învățat
Când folosim a-ți? În acest caz, cratima desparte două părți de vorbire diferite: prepoziția de infinitiv a de forma neaccentuată a pronumelui personal -ți. În același timp, prin cratimă se marchează absența vocalei î din cuvântul îți. Exemple:
Am desenat pentru a-ți / a îți arăta mai bine ideea.
A venit pentru a-ți / a îți spune mai multe despre excursie.
Va fii sau va fi?
Va venii sau va veni? De câte ori nu ați avut această dilemă când a fost nevoie să scrieți câte ceva?
Este foarte simplu. Timpul viitor al modului indicativ se construiește cu auxiliarul a voi și infinitivul verbului.
Exemplu: va fi, va veni, va citi, va călători, va scrie, va cânta, va vedea, va merge etc.
Pentru mai multă siguranță:
Eu voi fi /voi veni
Tu vei fi / vei veni
El, ea va fi / va veni
Noi vom fi / vom veni
Voi veți fi /veți veni
Ei, ele vor fi /vor veni
Evitarea cacofoniei
Cacofonia este o greșeală de exprimare pe care toată lumea vrea să o evite, dar mai mereu întinde capcane.
Este un termen compus din două cuvinte de origine greacă: kakos (urât) și phone (sunet). Astfel, cacofonie înseamnă sunet urât, lipsit de armonie. Cacofonii apar când sunt folosite consoane sau silabe care se repetă. Exemplu: depinde de fiecare, mama m-a trimis, nu știa că cartea e a lui etc.
Cum se evită cacofonia?
În exprimarea orală se face prin reformulare sau printr-o pauză de câteva secunde.
În exprimarea scrisă, care presupune un proces de elaborare a textului, există mai multe modalități. Cea mai eficientă este reformularea prin schimbarea ordinii cuvintelor sau prin folosirea sinonimelor. De asemenea, pot fi introduse unele cuvinte care nu influențează semnificația textului.
O modalitate catastrofală de a evita cacofonia este prezența cuvântului virgulă, în oral sau folosirea efectivă a virgulei în scris, în condițiile în care nu este necesară prezența acestui semn de punctuație. Exemplu: dacă virgulă cartea (oral) sau dacă, cartea (scris) etc.
Obțiune sau opțiune
Optăm clar pentru opțiune care face parte din familia lexicală a lui a opta.
În mediul școlar elevii au cursuri opționale, iar viața oamenilor este plină de opțiuni.
Am realizat o repetiție, de neacceptat într-un text scris, cu scopul de a contracara într-un fel efectul pe care l-a avut asupra mea astăzi un text în care se repeta de cel puțin patru ori primul cuvânt, greșit, din titlul acestui articol.
Trimet sau trimit?
Observ că o formă specifică limbii vorbite își face apariția și în scris.
Corect este a trimite (cu i) în toate situațiile în care apare.
Exemple: trimit, trimiți, trimite, trimitem, trimiteți, trimit etc.
Exemplu de enunț: Ți-am trimis un email.
Complecta sau completa?
Complect este o altă formă greșită pe care o aud foarte des. Cred că are mai multă putere decât varianta corectă care e mai delicată.
Corect este a completa. E suficient să vă gândiți la complet.
Exemplu: Ar trebui să completez toate formularele.
A detaila sau a detalia
Am auzit frecvent forma a detaila. Exemplu: Aș vrea să detailăm. Cred că apare ca urmare a influenței limbii franceze (détailler) sau probabil din cauza utilizării frecvente a structurii en détáil.
Corect este a detalia. Ca o modalitate de control, puteți să vă gândiți că provine de la detaliu.
Exemplu: Aș vrea să detaliem pentru a înțelege mai bine problema.
Monstră sau mostră?
Viața agitată din societatea de consum stimulează cumpărăturile. Oamenii sunt fascinați de o diversitate de produse colorate, strălucitoare, costisitoare.
Unele sunt însoțite de mostre (gratuite sau contra cost, în funcție de politica firmei). Termenul provine din limba italiană (mostra) sau din limba germană (Muster).
Speriați de calitate, cantitate sau preț, oamenii mai folosesc din când în când forma incorectă monstră.
Marile epoci istorice
Marile epoci istorice și evenimentele istorice majore se scriu cu literă mare la inițială, indiferent de locul în care apar în enunț.
Exemple: Antichitatea, Evul Mediu, Renașterea, Primul Război Mondial, Al Doilea Război Mondial etc.
Blog de limba română 